Rabbi Zvi Hersh Guttman

Alyiah December 1961 (LR 042020)

Jilava In zilele tragice de 21-24 ianuarie 1941 Dr. Hava Hass

Locuiam atunci cu parintii si cu fratii mei, in Bucuresti , unde m-am nascut. Casa noastra era situate in cartierul evreiesc pe strada Vasile Adamache nr. 9 alaturi de Sinagoga Mare Nr. 11. Tata, rabinul Zvi Guttman, era o personalitatebine cunoscuta in lumea evreiasca a Bucurestiului,ca rabin al Comunitatii Evreilor din Bucuresti si presedinte al Tribunalului rabinic. In acea seara,de 21 ianuarie, se auzeau din strazile alaturate, zgomote, tipetele, cantecele legionarilor. Eram cu totii infricosati. Spre miezul noptii se facuse liniste si am incercat sa adormim.Dar, putin dupa aceea, poarta de intrare a casei a fost deschisa cu forta si o banda de legionari urcau treptele la apartamentul nostru. Alaturi de noi era un alt apatrtament al unei alte familii de evrei, dar legionarii se indreptau direct spre noi intrand cu forta in apartamentu nostru, declarand ca au ordin sa-l duca pe rabinul Guttman la sediul lor pentru un interogtoriu. Tata a refuzat sa mearga, iar fratii mei mai mari Iancu si Iosef, fiind si ei de fata, au cerut o explicatie a cererii lor neobisnuite. In acel moment legionarii au inceput sa-l loveasca pe tatal si pe frati cu rangile de fier cu care au venit inarmati, lovituri salbatice applicate pe capul si trupul lor, urland ca jidanii nu sunt oameni si trebuie eliminati de pe suprafata pamantului. In urma loviturilor, toti trei au cazut pe podea acoperiti de sange si in stare de semiconstiinta. Astfel au fost impinsi pe scari zvarliti in camionul care asteapta, si care avea ordin sa-i duca la Jilava, o padurice in apropierea Bucurestiului, loc favorit al legionarilor de a infaptuii crimele lor. La Jilava, tata si cei doi fii, strans imbratisati, au fost aruncati n zapada si impuscati in ceafa. Tata prin mainile cu care isi tinea copii, a simtit cum veata se scurega din trupurile lor, amandoi fii dandu-si sufletul in bratele tatalui. Pierzandu-si cunostinta, tata s-a trezit in zorii zilei, dupa o noapte in care a stat intins pe zapada din Jilava, alaturi de cadavrele fiilor sai. Uitandu-se in jurul sau, a vazut o multime de alte cadaver si legionarii care deschideau cu forta gura cadavrelor, cautand a scoate dinti de aur. In acea noapte 125 de evrei au fost ucisi la Jilava. Tata imbracat cu ceea ce a fost scos din casa, in papuci si halat a incercat sa se ridice de pe zapada. Cu greu a pornit, a fost oprit imediat de alti legionary care l-au tarat pana la primaria Jilavei. Acolo, aruncat pe podea, a fost batut si umilit, smulgandu-i-se barba cu piele cu tot, in timp ce doi ofiteri germani fotografiau… La primarie alaturi de tata,zaceau inca 4 raniti din noaptea precedenta, cunoscuti de tata. In mijlocul noptii tata si cei 4 raniti,au fost scosi afara, pentru a-i ucide. Ranitii au murit imediat si tata a ramas in viata. Dupa inca o zi si o noapte de chinuri si tortura, rebeliunea legionara a fost oprita de Antonescu si armata care l-a eliberat pe tata si l-a adus acasa. Tata avea atunci 47 de ani. Fratii mei, Iancu si Iosef au fost ucisi la varsta de 27 si 25 ani respectiv. Amandoi fratii mei, erau absolventi ai Universitatii di Bucuresti. Iancu la facultatea de Drept si Filozofie fiind apoi asistent la catedra de sociologie iar Iosef intrand la Medicina a trebuit sa o paraseasca dupa cativa ani din cauza antisemitismului feroce care bantuia acolo, trecand la Litere si Folozofie, devenind jurnalist. Amanuntele tragediei petrecute la Jilava mi-au fost redate de tata si ani dupa ani, le-am redat prin scris si vorbe.